De: Adrian BIDEAUA

„[...]Am examen de dimineata dear, sistemul politic romanesc. Dupa ce scap ne intalnim la voi”; „ne vedem atunci in Panduri la 12 si un sfert”. Asa suna discutia intre mine si Eliza in dimineata din marea zi a prezentarilor finale. Examenul ia sfarsit destul de repede (ne da grila din fericire). Merg cu 69 de la Universitate pana in caminul Panduri sa ma vad cu cea mai unita echipa posibila. Eliza, Rodica, Oana si Dexter erau deja acolo. Ajung si eu si putem spune ca suntem Involved acum. Emotiile cresc pe masura ce timpul trece. „[...] haideti sa repetam si noi prezentarea”. Zis si facut, punem PowerPoint-ul si incepem sa corectam ultimile detalii. Merge bine prezentarea, de la un capat la altul, nimeni nu se incurca, toata lumea stie ce are de facut, fiind insa constienti ca in momentul adevarului nu va iesi nimic asa cum a fost cu grija planuit in cele 2 nopti de nesomn. Incepem sa fierbem la auzul telefonului. Suntem anuntati sa fim la Palatul Parlamentului in jurul orei 14.20. Ne luam tricourile galbene si plecam din camin. Pe drum suntem tacuti, ajungem in metrou si Eliza isi scapa portofelul pe jos, toate cartile de vizita fiind luate de curent si imprastiate peste tot. Este un semn. In drum spre Izvor ne incurajam reciproc…speram sa facem o figura decenta…nu stim ceilalti ce au pregatit. La destinatie ne mai oprim pe o banca din parcul Izvor pentru a mai lucra la sinergie, pentru a sta unul langa altul si a ne promite reciproc fidelitate in proiecul Involve. „Indiferent de rezultatul olimpiadelor, Involve va merge mai departe.” Gata am stabilit!

Trecem prin detectorul de metale pentru a ajunge in zona de socializare. Vorbim cu celelalte echipe, intre noi si cu domnul Bratu, care ne incurajeaza foarte mult (ca de obicei). Suntem gata de confruntare! Ascultam cuminti celelalte echipe, asteptand sa ne vina randul. Trece ceva timp, pana cand in cele din urma auzim propozitia magica: „Urmeaza echipa Isomnia, se pregateste echipa Involve”. Ne cerem scuze pentru faptul ca nu am putut fi atenti la prezentarea celor de la Insomnia, dar concentrarea nostra era directionata numai pe ceea ce aveam sa prezentam pe scena, in fata juriului si a publicului. Hotaram cine va vorbi ( Eliza, Oana, Rodica si cu mine), Dexter la calculator (in caz ca se intampla ceva cu slideul). Prezentarea este una buna, cu exceptia micilor balbaieli din pricina emotiilor (suntem si noi mici). Ne intoarcem la locurile nostre cu speranta tocmai in momentul cand se ia o mica pauza. Stam pana la final si dupa mergem in Unirii sa mancam ceva…nu mai mancasem de 24 de ore.